Un joc periculos
Minunat este cerul albastru și nisipul lucitor! Ne aflam într-o zi de duminică însorită și liniștită. Marea ce se întinde în fața noastră, de obicei atît de frămîntată, e acum liniștită ca în somn. Refluxul a potolit valurile agitate, împingîndu-le departe în larg. De-a lungul coastei nisipoase Borkum se apropie trei băieți zdraveni și bine dispuși. Ei rîd, se avîntă și pun ceva la cale. Acum se îndreaptă spre un pod de nisip masiv și neted. Acesta, văzut de departe, pare asemenea unui șarpe uriaș, spălat de valuri. Băieții o pornesc într-acolo.
Acela este lanțul greu și gros cu care este ancorat cablul transoceanic. El înaintează prin mare pînă aici în fața Borkumului. Numai în perioada refluxului, cînd masele de ape sunt mult retrase, lanțul este vizibil. Alge cafenii și iarbă de mare de culoare verde deschisă atîrnă de puternicele verigi forjate ale lanțului.
Uwe, unul din cei trei băieți, încearcă să ridice puțin lanțul. Cu mușchii încordați el reușește să ridice aproape o jumătate de metru lanțul, care cade plesnind în nisipul umed. Ceilalți doi încearcă și ei același joc.
După aceea vine un alt joc la rînd. Propunerea este ca lanțul să fie ridicat cu un singur picior, pe care îl bagă într-o verigă a lanțului, încercarea reușește, însă, cînd lanțul împreună cu piciorul se ridică puțin deasupra pămîntului, celălalt picior se afundă tot mai adînc în terenul ud lipsit de stabilitate. Dar ce s-a întîmplat? Uwe, cel mai puternic dintre ei, se îndoaie dintr-o dată și cade pe spate, de plescăie nisipul. Cînd se sprijină cu ambele mîini încercînd să se ridice, ceilalți doi izbucnesc în rîs arătînd cu mîna spre fundul pantalonilor uzi ai lui Uwe. Curînd însă ei observă ce s-a întîmplat de fapt. Jens și Heiner îi strigă rîzînd și glumind: Acuma ești prins, ai căzut în cursă. Și acuma trebuie să te îneci!" După care pornesc să-l ajute pe prietenul lor. Uwe însuși se trage și se smucește din toate puterile, în timp ce prietenii încearcă să-i desfacă cizma și să-l descalțe. Dar în zadar, piciorul deja se umflase foarte tare. Îndată începu să se întunece! În acest timp, la început abia perceptibil, apoi tot mai tare, aud un urlet înspăimîn-tător. Marea!... Vine fluxul! Cu frica morții care-i îngrozește, se străduie, se smucesc... Picături de sudoare se preling peste obrajii lor înfierbîntați și disperați. Uwe geme și țipă. Marea însă se întoarce înapoi nestăvilită. Curînd se află toți sub apă pînă la coapse și fiecare minut, fiecare val nou face ca cei trei băieți să se afunde mai adînc. Nu mai există nici o soluție; cei doi se luptă cu ultimele sforțări să ajungă la uscat. Pe prietenul lor nefericit care stă prins în lanț îl acoperă valurile și noaptea veșnică. Dintr-un joc care la început părea inofensiv, a devenit experiență amară.
Tot astfel cine nu cunoaște pe Isus ca pe Domnul și Mîntuitorul său personal, este cuprins de un lanț greu. Un lanț care nu-i dă drumul, ci-I ține strîns cu o putere irezistibilă, de fier: lanțul păcatului și al vinei. Mai întîi, îmbrăcat în mantia nevinovăției, iar apoi constați că nu te mai poți elibera. Atunci, fără puterea de a întreprinde ceva, aștepți fluxul unei judecăți teribile, însă drepte.
Dar eu am un cuvînt pentru tine, o veste bună. Ea spune că Domnul izbăvește pe cei prinși de război" (Psalmul 146:7). Căci dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi" (Ev. Ioan 8:36). Mai vrei atunci să trăiești cuprins în lanțuri?
Friedhelm König