Parisul nu mai există!
La orele 17.00 a fost aruncată o bombă asupra Parisului. Ea a explodat la 500 de metri înălțime. Exact o secundă după aceea, Parisul a încetat a mai exista".
Așa se poate citi în cartea unui cunoscut scriitor al zilelor noastre; Cartea sa poartă titlul: Nici unul n-a scăpat cu viață". În ea autorul descrie cititorilor săi o imagine a groazei, pe care alții, înaintea lui și după el, au înfățișat-o în culori la fel de înfiorătoare.
În timp ce la 16 iulie 1945 asupra Noului Mexic se aprinse deodată o lumină, care era ca de la 1.000 de sori, un observator strigă: Ajutor, acum am pierdut controlul!" Iar de cînd, la 6 august același an la Hiroșima, primul nor atomic aducător de moarte indica spre cer ca un deget arătător", amenințător și prevenitor, teama de o nouă calamitate nu ne-a mai părăsit. Un viitor război cu arme atomice va răspîndi groaza față de care toate grozăviile din lunga istorie a omenirii trebuie să pălească. Numeroși scriitori ai timpului nostru s-au ocupat cu această temă înfricoșătoare. Unele titluri ale acestei teme despre sfîrșitul lumii sună astfel: Nici unul n-a scăpat cu viață", Rămîi cu bine lume mică", Frica", Nu va mai fi timp", După naufragiu - și apoi...?", Războiul și bomba".
Însă nici o fantezie omenească nu va putea ajunge pînă la realitatea cruntă a distrugerii atomice. Armele nucleare ucid și distrug împătrit. Cine supraviețuiește valului arzător de căldură care înaintează cu viteza luminii, va fi distrus de radiațiile radioactive care pătrund prin ziduri și blindaje, distrugînd într-o fracțiune de secundă toate celulele din corpul său. Acela care învinge cele două atacuri prin împrejurări fericite, va fi zdrobit de către valul enorm de presiune care-i smulge organele din trup. După aceea vine moartea într-un chip deosebit de înfricoșător, pentru că este invizibilă, n-o poți atinge, n-o poți gusta sau auzi. În fața acestei morți toate simțurile omului încetează să mai funcționeze. La o bună distanță de punctul de detonație se mai văd încă urme de case și mai curg rîuri și pîraie, însă fantomele radiațiilor morții, ale precipitațiilor atomice, au îndeplinit și acolo lucrarea lor ucigătoare. Numai puține case mai dau adăpost oamenilor în fața radiațiilor. Fructele pomilor, apa nurilor și a pîraielor sunt radiate și poartă perfida, chinuitoarea moarte lentă.
Unul dintre cele mai mari produse ale inteligenței umane - descoperirea dezagregării atomului - pare într-adevăr un blestem pentru omenire. Infernul de la Hiroșima însă nu este încă grozăvia cea mai teribilă ce pîndește în întunericul viitorului. Astăzi bomba de la Hiroșima este numită o bombă mică". Cea mai mare de pînă acuma a fost aprinsă de către Uniunea Sovietică în ghețarul Arcticei pe insula Nowaja Semlja. Ea a avut o putere de explozie ce corespunde cu forța a peste 65 de milioane tone de explozibil tradițional, dezvoltînd energia a 3.250 de bombe de la Hiroșima.
Nici într-un alt domeniu oamenii nu sunt mai ingenioși ca într-acela de a se ucide reciproc. Cu cîțiva ani în urmă deja erau depozitate în arsenalele de armament ale marilor puteri mii de bombe nucleare. Iar de la Hiroșima încoace numărul țărilor care posedă bomba atomică a crescut considerabil.
Cu toate străduințele popoarelor de a menține pacea, cu toate pactele de neagresiune și ostenelile O. N. U., omenirea se află în continuare la marginea prăpastiei. Însăși posibilitatea declanșării mașinăriei distrugătoare generată de o eroare se apropie tot mai mult de domeniul posibilului.
Așadar cine descrie cruzimile unui război atomic nu este un pesimist care din cauza unei bucurii răutăcioase vrea să răpească liniștea altora. Nu numai scriitorii sunt aceia care ne prezintă tablouri ale viitorului plin de groază. Această zugrăvire a realităților aparține și oamenilor lucizi, oameni de specialitate, care calculează cu precizie posibilitățile distrugerii. Aceștia sunt specialiștii în domeniul militar. Astfel în anul 1958 în S.U.A. specialiștii, folosind toate resursele tehnicii și științei moderne și avînd în vedere toate punctele de vedere posibile, au calculat cum ar arăta un singur atac atomic compact asupra S.U.A. și ce urmări ar avea. Ziua în care începe războiul'' era la 17 octombrie 1958, o zi blîndă, liniștită de toamnă. Dar acea zi era ziua unui bilanț de o inimaginabilă distrugere.
Specialiștii militari și posturile guvernamentale au calculat mai dinainte ce ar fi trebuit să întreprindă un agresor pentru a lovi decisiv. Peste numeroase obiective -circa 224 - ca orașe, zone industriale și instalații militare trebuiau să cadă 263 de bombe atomice de mărimi diferite.
Bombele de 50 sau 100 de megatone desigur că n-au fost puse la socoteală, pentru că în anul 1958 încă nu erau cunoscute.
În această zi în care începe războiul", din populația S.U.A. ar pieri 19,7 milioane de oameni, conform bilanțului teoretic făcut a doua zi. Alți 22,8 de milioane de cetățeni americani urmau să moară în urma rănilor grave. Deci prin acțiunea unei singure zi de război nuclear - 42,5 milioane de morți. Afară de aceștia, pe 40,2 milioane de supraviețuitori răniți prin radiații, arsuri, sau din cauza presiunii exploziei, îi așteaptă haosul: milioane de locuințe distruse, de asemenea legăturile de comunicație, alimentele și apa contaminate, spitalele distruse fără a mai putea acorda primul ajutor.
Acesta a fost bilanțul pe care l-au făcut oamenii cu o judecată sănătoasă, oameni de știință din sectorul de cercetări științifice ale aviației militare, ale armatei și marinei militare americane, meteorologi, oameni specializați ai oficiului federal pentru apărarea civilă, funcționari administrativi, tehnicieni de comunicații și politicieni comunali.
Numai în Statele Unite ale Americii ar fi 42,5 de milioane de morți printr-un singur atac atomic.
Aceasta înseamnă că ar fi mai mulți morți decît a produs al doilea război mondial în toate popoarele. Cînd te gîndești la cei 600.000 de morți care au fost victimele în cel de-al doilea război mondial în rîndul populației civile germane prin atacurile aeriene, acest număr ne apare de-a dreptul modest. Să presupunem că poate specialiștii americani au greșit ceva în calculele lor. Tot așa de bine însă puteau greși cu ceva mai puțin, așa că bilanțul ar fi cu cîteva procente și mai înspăimîntător.
Cunoscutul evanghelist Billy Graham a publicat recent o carte cu titlul: Lumea în flăcări". Acest titlu se va împlini odată literalmente. Odinioară, batjocoritorii din timpul lui
Noe refuzau să creadă în potopul care urma să vină, deși erau avertizați. Neîncrederea i-a dus pe toți la pierzare. Niciodată însă nu va mai fi pămîntul nimicit de un nou potop, (citește Geneza 9:12-15). El va fi nimicit prin foc, va fi o lume în flăcări". Cuvîntul lui Dumnezeu mărturisește că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile și pămîntul de acum sunt păzite și păstrate prin același Cuvînt, pentru focul din ziua de judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiți" (2 Petru 3:6-7). Nimeni nu va putea scăpa de această judecată afară de aceia care și-au găsit un refugiu în Isus Cristos. Astăzi încă El mai este un loc de refugiu, o barcă de salvare pentru toți! Prin Cuvîntul Său, El cheamă pe fiecare astăzi, care încă nu este salvat: Căutați pe Domnul cîtă vreme se poate găsi; chemați-L, cîtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gîndurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertînd" (Isaia 55: 6-7).
Friedhelm König