Nu te supăra, frate!
Inventatorul acestui joc bine cunoscut se vede că a fost un bun cunoscător de oameni. El a știut cît de ușor ne putem supăra din cauza lucrurilor mărunte care ni se întîmplă în viața de zi cu zi, atît pe semenii noștri, cît și pe noi înșine. Și aceasta pe drept sau pe nedrept. Biblia vorbește despre supărarea fatală, cea mai cumplită care există, de a te supăra chiar pe Isus Cristos, într-adevăr, acei ce fac așa ceva sunt de-a dreptul de compătimit, căci este imposibil ca astfel de oameni să fie oameni fericiți. Isus Cristos spune: Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire". (Ev. Matei 11:6).
Însă cum este posibil așa ceva, ca să găsești în El o pricină de a te scandaliza? Doar nu locuim noi într-o țară creștină? - Ba da. Nu respectăm noi cu grijă formalitățile creștine? - Da, desigur. Isus Cristos însă vrea mult mai mult. El nu dorește doar o fațadă evlavioasă, o spoială creștină. - Atunci ce vrea El? - El te vrea pe tine și dorește inima ta!
De aceea El și-a dăruit viața neprihănită pe crucea de la Golgota, ca tu să primești izbăvirea păcatelor tale și să poți începe o viață liberă, fericită.
Și acum urmează un lucru, care de altfel pentru mulți este de neînțeles. Mulți oameni cufundați în păcat, pur și simplu nu vor să vină la Isus. Păcatul ce-i ademenește cu bucuriile" lui de o clipă, le este mult mai plăcut. Ce-i drept, lumina dumnezeiască pătrunde și în întunericul sufletului lor, însă ei se închid față de ea, căci întunericul le place mult mai mult. (Citește Ev. Ioan 3:19). Ei fac așa precum odinioară unii oameni, cînd s-au instalat primele linii electrice și s-au pus becuri luminoase. Ei le spărgeau, pentru că, la lumina lor, dintr-o dată se putea vedea murdăria și gunoiul din colibele lor. Se necăjeau pe lumină, ca și aceia care se supără pe Isus Cristos, raza de lumină a lui Dumnezeu.
Pentru alții, oameni morali, adesea sus-puși crucea de pe Golgota este în mod deosebit un mare necaz, un prilej de poticnire. Un mîntuitor răstignit? Pentru vina mea? - Nu vorbiți în mod ofensator! Fără fanatism! De un Fiu răstignit al lui Dumnezeu n-am nevoie!" Astfel sau într-un mod asemănător, vorbesc sau gîndesc mulți. Apoi continuă: Știți dumneavoastră ce sunt eu? Eu sunt un umanist. Eu pledez pentru libertatea și demnitatea umană. Eu nu fac nimănui nici un rău. Ba chiar, sunt gata să ajut. Eu sunt cinstit și pot privi în față pe oricine". Niciodată n-au existat atîția oameni autocrați ca astăzi, care se exprimă deschis, sau gîndesc în sine: Eu n-am nevoie de nici un salvator. Eu mă ajut singur!" Toți aceștia însă, uită că singurul care s-a scos din mlaștină, trăgînd de propriul său moț de păr, a fost Miinchhausen. Și el a fost un mincinos.
Cercetează-te dacă și tu găsești în Isus Cristos un prilej de poticnire, dacă eviți pe cît ți-e posibil să pronunți măcar numele de Isus. Dacă acesta e adevărul, atunci te rog cu seriozitate un singur lucru: descopere-I răul de bază care este vinovat de această situație. Sunt păcatele tale. Lumina și întunericul nu pot sta împreună. Aici este rădăcina necazului (prilejului de poticnire), însă există ceva care se potrivește foarte bine: o inimă care tînjește după lumină și iertare, și un Mîntuitor, care vrea să ți le dăruiască.
O, har ce ștergi păcatul Prin sîngele scump al lui Isus. Tu dai la toți deopotrivă Iertare, pace de nespus. Mîntuirea ai dat-o în dar, O, minunat timp de har!
Friedhelm König