Maratonul
În anul 490 î.Cr. are loc următorul fapt: 600 de corăbii ale noii flote persane se îndreaptă pe mare spre vest. Frica și groaza merg înaintea lor. Darius, puternicul rege persan, și-a trimis cei mai buni războinici ai săi pentru a învinge pe greci. Pe coasta orientală a peninsulei Attica, în cîmpia Maratonului, ei ajung și debarcă. Siguri de victorie, au adus cu sine și lanțurile cu care elenii urmau să fie legați și duși ca sclavi spre răsărit. La scurt timp însă și grecii sunt la fața locului. Curajosul lor strateg Miltiades se duce în mare grabă cu 10.000 de ostași înarmați pînă în dinți în întîmpi-narea armatei persane, care era mult mai numeroasă. Printr-un atac prin surprindere grecii se năpustesc asupra lor străbătînd cu repeziciune ploaia de săgeți nimicitoare, după care atacă cu o furie îngrozitoare rîndurile arcașilor persani fără armură. După o luptă tenace are loc deznodămîntul. Cu toată rezistența îndîrjită, invadatorii reușesc doar cu greu să se salveze în corăbiile lor. La apusul soarelui ei părăsesc coasta Atticii umiliți și însînge-rați. Grecii jubilează. Pentru prima dată a fost învinsă o oștire persană, în amurgul serii un alergător fuge gîfîind printre vii și livezi de măslini pînă la Atena, la o depărtare de peste 40 de km. Victorie! Victorie!" mai strigă cu ultima putere după care se prăbuși mort în piața din Atena.
Aproape 2.500 de ani mai tîrziu: 1964 Jocurile Olimpice de la Tokio. Dacă în domeniul sportului se mai întîmplă minuni, atunci aceasta a avut loc în ziua finală la atletism în cursa maraton de 42,196 km, în aerul sufocant și plin de fum al acestei mari metropole.
Pistolul a dat semnalul de start. Aproape prea lent se pun în mișcare alergătorii, adevărații eroi ai disciplinelor olimpice. Pe o întindere de peste 42 de km, ce corespunde distanței dintre localitatea greacă Marathon și Atena, energia trebuie repartizată exact.
Unul dintre încă mulții alergători este cel cu numărul 17 de pe ultimul rînd din dreapta - Bikila Abebe. Dar avea să fie maratonul său această întrecere, pe care numai el singur o stăpînea suveran. Două milioane de japonezi stau de-a lungul traseului și aclamează pe plutonierul în vîrstă de 27 de ani din garda palatului imperial din Addis Abeba. Deja în 1960 la Roma a cîștigat pentru Etiopia medalia de aur și, ceea ce nimeni nu poate să creadă că ar fi cu putință, se va realiza și de data aceasta: Aur la maraton pentru Etiopia! Cu un avantaj de peste un kilometru cîștiga acest sportiv rezistent și zvelt într-un timp care pînă acum a fost socotit ca imposibil pentru distanța de maraton. Să aruncăm o scurtă privire asupra deținătorilor de performanțe de odinioară pe această distanță. Cîștigătorul olimpic din Los Angeles 1932, renumitul argentinian Zabala, care odinioară a bătut recordul în această alergare în 2 ore, 31 minute și 36 sutimi, în 1936 la Berlin a dorit pentru a doua oară să cîștige medalia de aur, însă după 22 de km s-a prăbușit. La fel și locomotiva cehă" Emil Zatopek, care în anul 1952 la Helsinki a cîștigat trei medalii de aur și anume la 5.000 m, la 10.000 m și în maraton, a eșuat în 1956 la Melbourne la a doua sa încercare pentru medalia de aur la maraton.
La alergarea lui Bikila este de față și Emil Zatopek, precum și Jesse Owens, minunea neagră", cîștigătorul a patru medalii de aur în anul 1936. Ce-i drept, ca om de vîrstă mijlocie, bine situat, nici el n-a vrut să renunțe să nu fie prezent la acest mare concurs. Chiar și lor, oamenilor de specialitate li se taie răsuflarea cînd Bikila Abebe, atletul de culoare, după circa 15 km se distanțează de grandiosul australian Ron Clarke și pornește înainte cu un timp exigent, ca în povești. După exact o oră și 48 de secunde a parcurs distanța de 20 de km, după care alergarea se continuă pe un teren defavorabil. La kilometrul 35 bea o înghițitură de ceai dintr-un pahar de carton, fără să-și piajdă ritmul de fugă. La scurt timp după aceasta se vede stadionul. Adunîndu-și ultimele puteri, parcurge și ultimele sute de metri pînă în stadion, unde este primit cu o explozie de bucurie de nedescris. Dacă n-ai fi știut că viteazul atlet parcursese deja peste 40 de km, ai fi putut crede că tocmai făcuse o rundă în jurul stadionului. Dar cronometrul stadionului arată 2 ore, 12 minute și 11,2 secunde. Zapotek strigă: Cine aleargă pe această pistă cu urcușurile infinite în acest timp record, acela nu mai poate fi numit grandios, acela nu mai este un fenomen, ci este ceva de nedrescris!" Însăși rezultatele remarcabile ale următorilor alergători pălesc în fața unui asemenea record de timp. În timp ce ceilalți sportivi deplin epuizați necesitau îngrijiri medicale, Bikila își scutură extraordinara oboseală prin cîteva exerciții de gimnastică. Premiul rîvnit este obținut!
La fel și în Cuvîntul lui Dumnezeu, în cîteva locuri e vorba despre alergare", precum și despre pista de alergări și premiul cîștigat. Însuși Isus Cristos și apostolii au vorbit în repetate rînduri în pilde pentru a fi înțeleși. Și viața ta este asemenea unei alergări. Dacă aceasta va fi pe distanță scurtă sau maraton, n-are importanță. Important este startul și ținta. Numeroși sunt alergătorii pe pista largă a plăcerilor lumești și a egoismului. O astfel de alergare cu siguranță duce la o veșnică pierzare. La începutul acestui drum se află o strălucire înșelătoare, iar la capătul lui, moartea. Aceasta cu mult mai repede decît bănuiesc cei mai mulți. Chiar Iov a trebuit să zică: Zilele mele aleargă mai iute decît un alergător" (Iov 9:25). Dorești tu ca pentru scurta viață ce o ai de trăit pe acest pămînt să devii un curajos luptător al lui Cristos?
Domnul Isus te cheamă ca să-ți arate un drum nou. De aceea pășește pe stadionul credinței! Tot ceea ce împiedică alergarea ta, păcatul și vina, El vrea să le înlăture din calea ta. Orice povară, oprire și întîrzieri inutile nu sunt potrivite pentru un alergător pe pista de alergări.
Luptă-te pentru lupta cea bună a credinței" (1 Timotei 6:12). Mulți eroi adevărați au primit deja o răsplată nemuritoare pe acest stadion al credinței. Și noi fiindcă suntem înconjurați de un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvîrșirea credinței noastre, adică la Isus" (Evrei 12:1-21 a).
Uitați ce este-n urmă și lăsați povara, Priviți mereu-nainte, căci cel jertfit e Unul El înveselește îndată o inimă bolnavă, Cu drag și cu simțire El rana ta o leagă.
Așa urcați voi liberi cu El, în El mai sus. Spre înălțimi cu soare ce n-au în veci apus. El merge înainte croind drumuri tot mai noi Pe dușmani și potrivnici lăsîndu-i înapoi.
Iar tot ce vă mai ține captivi pe vechiul drum O, aruncați îndată ca pe un coșmar! Înmormîntată fie lumea pentru voi în groapa-n care Isus învie pentru voi.
De aceea, tot mai sus să ne-ndreptăm privirea Cu pas ușor și hotărît să-nfăptuim unirea. Cu Maestrul nostru sfînt să mergem mînă-n mînă, Pe calea sfîntă, dreaptă și plină de lumină".
Friedhelm König