Iată, Eu stau la ușă și bat
În ultimul timp lui Radu parcă i-se înnecaseră toate corăbiile. Umbla necăjit tot timpul, nu avea chef de nimic și avea sentimente de nevinovăție nejustificate. Deodată nu i se păru nimic interesant, activitățile care înainte-i făceau plăcere acum îl lăsau rece. Abandonase în mare parte din preocupările sale zilnice, cum ar fi studiul individual, citirea Bibliei, iar rugăciunea?.. Ce-i drept se mai ruga. Dar se putea numi ceea ce făcea el rugăciune? Era mai degrabă o povară pe care se simțea nevoit s-o execute. Nu se mai ducea nici la biserică.
O să citesc din Biblie câteva capitole și o să-mi fie mai de folos decât predica monotonă de la Biserică - se gândi Radu la început în prima duminică. Dar când încercase să citească, mintea-i începuse să vagabondeze și nu a reținut aproape nimic din ceea ce a citit.
A doua duminică nici nu mai încercase să citească biblia, ci porni televizorul, a treia duminică se duse cu prietenii la iarbă verde, nici nu se mai gândi la biserică.
Ce-i cu tine Radule? De ce nu vii la biserică? îl întrebase Laura la telefon.
Auzi ce chestie, să mă ia la rost și gâsculița asta! se enervă Radu, uitând ca înainte cu numai trei săptămâni Laura i se părea cea mai frumoasă fată din câte văzuse el vreodată. De atunci Radu începuse să ocolească pe toți aceia, care ar fi putut să-i pună întrebări în legătură cu absența lui de la biserica sau care e situația lui pe plan spiritual. Astfel Radu, credea că a scăpat de toți aceia care-l necăjeau atâta, interesându-se de viața lui personală, încă dacă conștiința l-ar fi lăsat în pace atunci totul ar fi fost în regulă. Dar într-o seară la ușa lui Radu sună cineva insistent, când privi prin vizor, inima începu să-i galopeze ca un cal de curse. La ușă era bătrânul Solomon, fostul pastor al bisericii, acum ieșit la pensie. Radu dădu să deschidă ușa, bucuros de vizita bătrânului, dar o forță superioară lui, îi blocase mișcările, parcă-l paralizase, și o voce lăuntrică îi șoptea: Nu deschide! Bătrânul venise să te mustre, să te ia la rost, nu deschide!... Bătrânul văzând că nu deschide nimeni, a scos un creion și a scris ceva pe petic de hârtie, băgându-l în ușă. Deabia a așteptat Radu să plece bătrânul, că se și năpusti să citească ce era scris pe acel petic de hârtie.
Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine (Apocalipsa 3:20).
Bătrânul vroia să luăm cina împreună a fost primul gând care ia trecut prin cap lui Radu. Îi păru rău că nu a deschis ușa bătrânului, vroia să fugă după el, dar de acum bătrânul era departe.
Radu ținea foarte mult la bătrânul Solomon, care adeseori se purta cu el părintește, astfel încât nu simțea lipsa tatălui său, mort într-un grav accident de circulație. Radu își aduse aminte cum la una din predicile bătrânului pastor, se simțise atât de mișcat încât își predase viața în mâinile Domnului. Cum se mai bucurase bătrânul pastor, de întoarcerea lui.
Iată, Eu stau la ușă, și bat - privise încă odată la peticul de hârtie și deodată înțelese că aici e vorba de mult mai mult decât de o simplă autoinvitație la cină. Înțelese că bătrânul a voit să-i spună ceva foarte important ceva ce-l privește direct pe el. A înțeles că la ușa lui a bătut Însuși Domnul Isus Hristos, în măna căruia el își predase întreaga viață. Domnul nu-l uitase, și-l trimise pe bătrânul Solomon acum la el, dar el Vai, el nu a deschis ușa Domnului său se necăjea Radu. Deodată acel petic de hârtie i se păru foarte drag, parcă ținea în mănă o comoară. A deschis Biblia și începu să citească din Apocalipsa capitolul trei, deodată îi sări în ochi versetul 19. Radu citi:
Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te!
Radu citi mai departe versetul 20 și 21:
Iată, Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine. Celui ce va birui, îi voi da să șadă pe cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.
Lui Radu i se prelinseră pe obraji două lacrimi fierbinți. Deodată simți o mare nevoie de rugăciune. Căzu în genunchi și se rugă fierbinte, până nu simți o mare ușurare în suflet. Când se ridicase de pe genunchi Radu era alt om. Primul lucru care hotărâse era acela de a citi zilnic din Cuvântul Domnului, începuse pe loc și citi primele trei capitole din Geneza, se pare că i-au fost de mare folos, deoarece târziu după miezul nopții Radu scria o scrisoare pastorului Solomon sau cine știe, poate chiar Domnului Isus? Scrisoarea era scurtă, cuprindea un singur rând, dar spunea totul ce trebuia Radu să spună, Iată cuprinsul ei:
Ți-am auzit glasul și mi-a fost frică, pentru că eram gol și m-am ascuns (Geneza 3:10).
25 decembrie 2003
Rona de Sus, Maramureș
Mihai TRAISTĂ