Fiul soldatului
Tata era soldat. Mama se afla într-un cantonament, unde locuiau familiile soldaților. Aici ea dădu naștere unui fecior. Curând tata plecă pe front și căzu în luptă. Mama se îmbolnăvi de inimă rea și în scurt timp se stinse și ea din viață. Rămas orfan, copilul crescu printre soldații cu apucături brutale, într-un mediu vicios care însă nu-l influența câtuși de puțin. Până și colonelul îl considera un copil sfânt.Într-o zi sosi la regiment un detașament de recruți, care stârniră curând o mulțime de reclamații. Apărură și câteva cazuri de încălcare flagrantă a disciplinei. Noaptea cineva răsturnă panourile de tras la țintă și bănuielile căzură asupra unui soldat din baraca orfanului. Pe atunci băiatul avea cincisprezece ani și locuia într-o baracă, împreună cu câțiva soldați, cărora le făcea diferite servicii.
Vinovatul trebuia pedepsit. I se fixă un număr de lovituri și un ofițer anunță sentința. Neștiind însă cine era vinovatul, el le ceru soldaților să-l numească pe infractor. Soldații tăceau. Atunci ofițerul le declară că vor fi pedepsiți cu toții. Fiecare va primi câte zece lovituri.
Deodată se auzi vocea plină de curaj a băiatului: "Domnule colonel, dumneavoastră ați afirmat că dacă vinovatul își va recunoaște vina, atunci va fi pedepsit numai el unul. Ceilalți nu vor avea nimic de suferit. Eu sunt gata să ispășesc chiar acum pedeapsa!"
Colonelul rămase atât de surprins, că nu găsi ce să-i răspundă. Dar apoi li se adresă soldaților cu mânie și dispreț: "Oare nu se găsește printre voi un om destoinic? Oare sunteți atât de lași, că îl veți lăsa pe acest copil să fie pedepsit în locul vostru? Știți prea bine că băiatul nu e cu nimic vinovat!"
Soldații tăceau. Colonelul văzu ochii imploratori ai băiatului îndreptați asupra lui. Pentru prima oară în viață nimerise într-o situație atât de complicată. Își dădea seama că trebuia să ia o hotărâre tot atât de fermă ca și a băiatului care cerea să fie pedepsit. În cele din urmă el își călcă pe inimă și dădu ordinul. Băiatul se culcă ascultător pe o bancă pregătită anume. Pe spinarea lui goală loviturile cădeau una după alta. După a cincea lovitură din mulțimea soldaților se auzi o voce răgușită: "Opriți-vă! Nu mai dați în el! Eu sunt vinovatul! Pedepsiți-mă pe mine!" Era vocea celui mai agresiv dintre soldați. Cu fața schimonosită de durere el se apropie de băiat și-i săltă capul. Băiatul rosti cu fața luminată de un zâmbet: "Fii pe pace, Jim, acum ești salvat. Colonelul nu-și va călca cuvântul". Capul îi căzu pe bancă și băiatul își pierdu cunoștința.
A doua zi colonelul îi făcu o vizită la cortul sanitar și află că băiatul era pe moarte. Zăcea pe niște perne înalte. La căpătâi stătea soldatul Jim și repeta cu ochii înotând în lacrimi: "De ce-ai făcut asta? De ce a trebuit să suferi în locul meu?" Ca să înțelegi de ce Isus Cristos a ispășit pentru tine", - răspunse băiatul - "Cristos a murit pentru mine?" - întrebă Jim. El auzise că Cristos fusese răstignit pe cruce, dar nu știa că murise și pentru dânsul, pentru soldatul Jim. "Da, El a murit pentru tine, Jim, - zise băiatul. - Eu te iubesc, Jim, dar Cristos te iubește negrăit mai mult. Eu am ispășit numai pentru un singur păcat al tău, pe când Cristos a luat asupra Lui toate păcatele pe care le-ai săvârșit și le vei mai săvârși în viață. El a murit pentru tine, Jim, El a murit pentru tine!" "Ce-l poate lega pe Cristos de un ticălos ca mine? Știi prea bine ce mârșav sunt", - îi replică Jim. "El a murit ca să izbăvească asemenea mișei, asemenea ticăloși ca tine. Cum să nesocotești tu asemenea iubire? Cristos a spus: "Cine ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis, are viață veșnică și nu vine la judecată, ci trece de la moarte la viață". Nu-L vei primi tu oare astăzi în inima ta?"
Colonelul, care privea această scenă cu lacrimi în ochi, îl văzu deodată pe grosolanul și răutăciosul Jim căzând în genunchi lângă patul băiatului, pocăindu-se și primindu-l în inima lui pe Cristos. Băiatul își puse mâna pe capul lui Jim și o lumină ciudată licări în ochii lui. Lumina se stingea încet, până se stinse cu desăvârșire. Băiatul trecuse în lumea Mântuitorului său.