Aici se vorbește...
... și oare despre ce nu se vorbește aici! Eu afirm că abia de mai există vreun loc în toată lumea în care să se vorbească mai mult ca aici în Hyde Park, marele plămîn" al Londrei, în centrul acestui imens oraș cu mai mult de opt milioane de locuitori, Hyde Park-ul se întinde pe o suprafață de 500 de pogoane, că foarte ușor te poți rătăci în el; dar aceasta i se poate întîmpla doar unui străin, căci londonezii îl cunosc mult prea bine. Cînd aceștia doresc vreodată să scape de agitația și zgomotul metropolei, atunci iau drumul care duce spre Hyde Park. Aici, se mai poate respira Încă aer curat în loc de gaze de eșapament. Zgomotul motoarelor nu răzbate pînă aici și-n felul acesta te poți bucura nestingherit de suprafețe întinse de iarbă verde, frumos îngrijită și de foșnetul frunzelor. Pentru relaxare însă, cine vrea să practice și vreun sport oarecare, poate fi satisfăcut și în acest fel: baie, plimbare cu barca, pescuit, călărie, totul se orientează după dorința ta, însă, ce-i drept, și după punga ta. Pentru acela însă care nu prea are bănuți de prisos, Hyde Park are și pentru el ceva care nu costă nimic. Poți asculta aici atît de multe discursuri, cîte dorești, în Hyde Park oricine are dreptul să-și deschidă gura în public și să spună tot ce are pe inimă și ce gîndește că e bine. Poți să-ți închipui că în felul acesta auzi fel de fel de lucruri. Așa că, îngăduie-mi ca într-o după-amiază frumoasă de sîmbătă să fac cu tine o plimbare prin Hyde Park. Cînd pășim prin larga intrare principală la Marble Arch" (Arcul de marmoră), vedem mai întîi mii de șezlonguri pe care londonezii obosiți le pot închiria pentru cîțiva bănuți. Mergem mai departe pînă acolo unde se află primii copaci și tufișuri. Acolo zărim deja pe aleile largi primele grupuri de oameni, în mijlocul unui astfel de grup stă vorbitorul înălțat pe o ladă de săpun sau un fel de scară cu trepte. Speakers corner" (colțul vorbitorilor), este în cele din urmă cel mai animat colț din Hyde Park; aici sunt așa de mulți vorbitori, încît poți să asculți cu o ureche un Tory" (membru al partidului conservator), iar cu cealaltă pe un comunist. Aici găsești reprezentanții celor mai diferite partide și organizații, evrei, catolici, apostoli ai sănătății", în plus vorbitori particulari și reformatori, care, după concepțiile lor proprii, vor să îmbunătățească lumea.
Tipurile fiecărui vorbitor în parte se deosebesc ca ziua de noapte. Aici un gentleman cu frac și papion, colo un individ nebărbierit cu pălărie de bătăuș pusă pe-o ureche; ici vorbește un tînăr evreu uscățiv, dar care prezintă o barbă impunătoare, ondulată, ce îi acoperă tot obrazul, lîngă el un călugăr- durduliu, ras bine, cu o pereche de ochelari pe nas cu o ramă din corn, neverosimil de groasă. De altfel, nu toți sunt chiar așa de pașnici cum par, ci pot să facă scandal și să-l privească mînios pe cel care vrea să-i fotografieze, în arta retorică de asemeni se antrenează și oameni de culoare, de toate nuanțele; căci acolo unde bate inima unui fost imperiu mondial, poți vedea toate culorile pielii. De exemplu, aici poți vedea un negru îmbrăcat bătător la ochi de elegant, care pledează cu toată pasiunea pentru frații săi asupriți din Africa de Sud.
Vis-a-vis vorbește un ateist. El vorbește cu cuvinte pline de ură despre Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, afirmînd că Isus a murit și n-a mai înviat niciodată. Făcînd abstracție de faptul că eu împreună cu mulți alții putem să mărturisim cu bucurie că Isus este Fiul lui Dumnezeu și Domnul viu al vieții noastre, totuși în sufletul meu s-a iscat o altă întrebare: de ce acest ateu aruncă toată ura sa asupra unuia despre care el afirmă că este mort? Pe cei morți nu-i urîm, ci îi lăsăm în pace. Astfel aceste cuvinte urîte ieșite din gura unui vorbitor necugetat și îngîmfat, oricît de curios ar suna, sunt pentru mine o dovadă pentru El, cel viu. Și El, Cel ce șade în ceruri rîde, Domnul, își bate joc de ei" (Psalmul 2:4).
Isus cel înviat este prezent chiar și aici în Hyde Park. El, a cărui împărăție nu este din lumea aceasta, chiar și aici în inima marei metropole, își are ambasadorii Lui. Iată un cerc restrîns de fete și băieți care cîntă veseli cîntări de pocăință, în încheiere flăcăi tinerii și fete dau o mărturie vie despre Domnul și Stăpînul lor. Binecuvîntează suflete pe Domnul și tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfînt!" (Psalmul 103:1) Ah, dacă ai dori și tu să-L primești pe Isus ca Domnul și Mîntuitorul tău și viața ta ar fi frumoasă și fericită...", așa spune chiar acum un tînăr simpatic dintre ei. El spune aceasta cu atîta convingere, după care răsună din nou un cîntec voios creștinesc.
Hyde Park este ciudat de curios. Cîte cuvinte să fi auzit tu pînă acum? Cîte cuvîntări au fost fără folos, sau chiar răutăcioase și sunt demult uitate. Doar cuvintele vieții veșnice ieșite din gura martorilor curajoși nu-și pierd valabilitatea nici chiar în Hyde Park.
Friedhelm König