Oricât eram de singur
 

Oricât eram de singur pe drumul străbătut
când Te-am avut cu mine, în ceruri m-am crezut.

Prezenţa Ta Isus Iubit
m-a luminat şi fericit
prin toate câte le-am trăit.

Prezenţa Ta umplându-mi întreg lăuntrul meu
n-am mai ştiut de nimeni decât de Dumnezeu.

N-am mai văzut primejdii, n-am mai simţit că-s spini
străinii mi-erau prieteni şi lacrimile crini.

Când străbăteam pustiuri de chinuri sufleteşti
mi-ai dat pe drumul crucii trăiri dumnezeieşti.

Azi lunga crucii cale suită ascultând
îmi pare toată numai un dulce cântec blând.

O, preaiubit Isuse, când dragostea-Ţi mi-o dai
aici şi-n cer, oriunde îmi pare-acelaşi rai.
 

Traian Dorz