O, nu-i de-ajuns!
O, nu-i de-ajuns Credinței
că m-am predat cândva
se cere pân-la moarte
să nu mă las de ea.Și din adâncul vieții
spre arderea de tot
tot binele și răul
din inimă să-l scot.O, nu-i de-ajuns Nădejdii
că m-am predat să lupt
ea trebuie să-mi crească
mai tare ne-ntrerupt.O, nu-i de-ajuns Iubirii
că ei m-am dăruit
ci vasul meu s-o poarte
mai rodnic și sfințit.Și-n setea nemaistinsă
de nalt și de frumos
să mi le-aduc Luminii
prinos după prinos.Să mai păstrezi în mine
doar scrumul lor cel sfânt
ca semn al ascultării
promisă-n legământ.
Traian Dorz