O, iată Doamne
 

O, iată Doamne noaptea întreagă m-am trudit
dar luntrea mea e goală, nimic n-am pescuit.

Cu ce am să Te-ntâmpin când ai să-mi vii în zori
pe ţărmul mării mele şi-n luntre-ai să-mi cobori?

Cu fruntea asudată şi trupul tremurând
încerc şi-ncerc zadarnic în fiecare rând.

E marea agitată şi vântul mi-e contrar
nădejdea-mi luminează din ce în ce mai rar.

...O, iată Doamne, zorii — e vremea să Te-araţi
mi-e inima mâhnită şi ochii-nlăcrimaţi.

Tu vii... Şi luntrea-i goală şi nu ştiu ce să spun
că iată înainte eu n-am nimic să-Ţi pun.

Dar când îmi vezi sudoarea şi trupul istovit
de nici un dar din lume n-ai fi mai mulţumit.

Căci când cu toată truda nu pot ce-am vrut Isus
dorinţa de-a aduce e cum aş fi adus.
 

Traian Dorz