O, fiii mei
 

O, fiii mei, lumina privirii mele dragi
când lacrima iubirii îmi curge pe obraji
şi-n val de rugăciune vă port spre Dumnezeu
— lumina-nţelepciunii din cer vi-o cer mereu.

Înţelepciunea care vă face credincioşi,
credinţa ce vă face smeriţi şi curajoşi,
curajul ce vă face statornici şi aprinşi,
statornicia care vă face neînvinşi.

Vă cer iubirea care vă face simţitori
îndatoraţi şi sinceri, şi blânzi, şi primitori,
şi plini de bunătate, şi-ncrezători mereu
— aşa fel de iubire vi-o cer lui Dumnezeu.

Vă cer eliberarea de tot ce-i necurat
şi-avânt spre tot ce-i nobil, plăcut şi-adevărat;
vă cer o sfântă sete mereu de mai frumos
cu duh înalt de jertfă în slujba lui Cristos.

...Când lacrima iubirii îmi curge pe obraji
aceasta vi-o cer pururi o fiii mei cei dragi,
şi Duhul Sfânt în suflet vi-L cer s-aveţi mereu
că numai cine-L are va fi-al lui Dumnezeu.
 

Traian Dorz