O, cerule-nstelat!
O, cerule-nstelat ce tainic
mărturisești pe Dumnezeu
a Cărui frumuseți și-ntinderi
le-arați și le ascunzi mereu.O, soare strălucit și falnic
ce minunat mărturisești
pe-Acel al Cărui chip și zâmbet
și dragoste și milă ești!O, munți înalți, cât de puternic
și de măreț mărturisiți
pe Dumnezeu de-a Cărui mână
și-nțelepciune-ați fost zidiți!O, câmpule-nflorit ce dulce
mărturisești înfiorat
desăvârșita frumusețe
a Celui care te-a creat!O, văi adânci, o vânt puternic
o mări cu larg înspăimântat,
o codri-ntinși vuind de tunet
cum ne grăiți de-nfricoșat!O, veșnic necuprinse-ntinderi
ce-asurzitor și ce tăcut
ne-nvinuiți mărturisindu-L
pe-Acela care v-a făcut....Ce dezvinovățiri să poată
afla în fața Ta acel
ce n-a vrut Doamne nici să creadă
nici să-nțeleagă-n nici un fel?
Traian Dorz