O, ce deșertăciune-s toate
O, ce deșertăciune-s toate
ce după moarte nu rămân
a lor cuprinderi vinovate
vor arde ca o ghiață-n sân.Păreri și amăgire-s toate
ce vezi cu ochii cei de lut,
din lupta lumii zbuciumate
te duci mai gol cum te-ai născut.Ce goană după vânt sunt toate
necontenitele-alergări,
tot ce cuprinzi sunt necurmate
prilejuri noi de-ndurerări.De câte-ți legi iubirea, toate
când pleci zdrobesc adâncul tău
chiar ce-ai mai drag pe lume, poate
să-ți facă cel mai mare rău.O, dacă vezi ce vis sunt toate
și-n ce deșertăciune-apun,
dezleagă-te de tot ce poate
s-ajungă-n orice clipă scrum.Și caută mai presus de toate
avutul cel mai prețios,
izvorul vieții nesecate
comoara veșnică: Cristos.
Traian Dorz