O, apostolii-mbuibării
 

O apostolii-mbuibării
adormiţi în perne moi
cât e-ntinsul depărtării
de la voi şi pân-la noi.

Voi căutaţi a lumii slavă
noi răsplata cea de sus,
voi a patimii otravă
noi paharul lui Isus.

Voi cu ranguri, cu avere
şi cu slavă şi cu bani,
noi umili, fără putere,
cei de jos şi cei sărmani.

Voi vestind a voastră carte
noi vestind Cuvântul Sfânt,
voi de laude-aveţi parte
noi de cruci şi de mormânt.

Voi cinstiţi şi cu renume
noi huliţi pentru Cristos,
voi mereu ’nălţaţi de lume,
noi mereu trântiţi pe jos.

Voi vă desfătaţi în “bine”
vă-mbuibaţi între plăceri,
noi zdrobiţi printre suspine
ducem sute de poveri.

Vouă toţi vă sunt prieteni
nouă toţi vrăjmaşi fiind,
voi primind aici răsplata
noi spre cer nădăjduind.

Ştim că ne urâţi, dar iată
nu mai este mult şi-apoi
noi pe veşnicia toată
ne vom despărţi de voi!
 

Traian Dorz