O, Doamne, ai milă
 

O Doamne, ai milă de cei care-i chemi
să vină pe urmele Tale,
ajută-i în lupta din grelele vremi
nimic să nu-i frângă pe cale!

— Ajută-l pe-acel care-n urmă-a lăsat
prea mari prietenii sau păcate
să nu-l mai întoarcă din drumul curat
dorinţa spre cele lăsate.

— Ajută-l pe-acel ce-a lăsat pe pământ
iubiri prea adânci şi prea grele
să nu-Ţi lase calea cu sufletul frânt
şi inima-ntoarsă spre ele.

— Ajută-l pe-acel ce-a lăsat multe-averi
şi scapă-l de orice robie
ca slobod de-a lumii deşarte poveri
să-Ţi poată urma numai Ţie.

— Ajută-l pe-acela cu suflet legat
ce-ascunse păcate mai ţine
căci cel care Tu nu-l desparţi de păcat
păcatu-l desparte de Tine.

— Ajută-l pe-acel ce, plecând, lasă tot
pe veci să se rupă de toate
să n-ajungă stâlp ca femeia lui Lot
privind blestemata cetate.

— Ajută-l pe-acel ce-a ajuns pe altar
şi nu-i pregătit de junghiere
să nu-l piardă frica de-al morţii hotar
pierind la un pas de-nviere.

Ajută-i pe toţi când e clipa cea grea
să biruie tot ce-i mai leagă
ca dând lumea-ntreagă pe dragostea Ta
să afle-a Ta dragoste-ntreagă.
 

Traian Dorz