Numai...
 

Numai o lună de nu cânt
îmi pare că s-a stins un soare
şi că de veacuri pe pământ
n-am mai ajuns la sărbătoare.

Numai o clipă de nu sunt
cu fraţii mei un gând în toate
alerg, mă lupt şi mă frământ
să pot s-ajung la unitate.

Numai o zi de nu citesc
Cuvântul Sfânt al Cărţii Tale,
se uscă gândul şi-mi cresc
noi temeri şi-ndoieli pe cale.

Numai un ceas de nu mă rog
îmi arde inima-nsetată
şi-mi pare sufletul zălog
la o-ntristare necurmată.

Numai o clipă de nu-Ţi pot
simţi prezenţa lângă mine
nici cerul nici pământul tot
nu pot fiinţa să-mi aline.

Căci Drag Isus, iubirea mea
cu cât mai din belşug Te are
cu-atât Te care şi Te vrea
mai din adânc, mai cu-nsetare.

Din orice lună, zi sau ceas
acele clipe mai senine,
mi-au fost Isus şi mi-au rămas
doar care le trăiesc cu Tine.
 

Traian Dorz