Nu-ți este ție-ngăduit
Nu-ți este ție-ngăduit să rupi oprita floare
dorința nepermisă-n veci te ustură și doare.Nu-ți este-ngăduit s-aduni o pâine fără muncă
cinstită pâinea să-ți mânânci, e-o veșnică poruncă.Nu-ți este-ngăduit să știi ce Taina-ți zăvorește
tot ce descoperi ispitind, doar chinul ți-l sporește.Nu-ți este-ngăduit să faci ce Mila nu te lasă
tot bunătatea este-n veci cununa cea frumoasă.Nu-ți este-ngăduit s-ascunzi de alții-a ta lumină
vărsată darnic ploaia ta se-ntoarce-o mare plină.Nu-ți este-ngăduit să-L uiți pe Dumnezeu vreodată
ci Lui să I te dăruiești cu-a ta iubire toată. Și-atunci când fi-va-nlăturat ce-i văl de peste toate,
va strânge și-nfrânarea ta comori nemăsurate.
Traian Dorz