Nu-i spre fericire calea
Nu-i spre fericire calea
presărată prea cu flori
ca să poți culege una
sângeri greu de multe ori.Nu-s pe drumul cunoștinței
pomi cu roadele prea jos
ca s-ajungi la câte unul
sui adesea drum spinos.Nu-i pe-ogorul mântuirii
grâul răsărit prea des
câtă muncă și sudoare
ca să vezi un snop cules!Nu-s în slujba curăției
prea mulți lucrători cu har
ca să poată-alege unul
câtă cernere și jar!Spre-mpăcarea conștiinței
nu-i drum scurt și nici ușor
dar odat-ajuns acolo
ce-orizont odihnitor!Suflete, oricâte jertfe
ți s-ar cere ne-ndoios
înmiit mai mult e harul
răsplătirii lui Cristos.NU TE-NGRIJI DE MÂINE
Nu te-ngriji de Mâine
prea-ncrezător în viață
la mulți chiar seara asta
n-ajunge dimineață.Nu-ți strânge prea cu zâmbet
și prea-ncrezut comoară
la mulți chiar ziua asta
n-o să le-ajungă seară...Nu-ți plânge nici o moarte
cu lacrimi prea amare
căci rareori aceasta
nu-i binecuvântare.Nu-ți pară niciodată
prea rău de-o despărțire
să crezi că-n orice jertfă
e-un har și-o ispășire.Nu trece pe nici unde
prea nebăgând de seamă
ci tot ce vezi privește
cu milă și cu teamă.Ci-n Dumnezeu te-ncrede
în orice timp și stare
că numa-n El ești sigur
și numa-n El stai tare.
Traian Dorz