Nu ţi-a fost prieten
 

Nu ţi-a fost prieten duhul lumii
te-a amânat de azi pe mâini
şi după ani de amăgire
nimic nu ţi-a lăsat în mâini.

Nu ţi-a fost nici copilăria
prieten credincios — curând,
s-a dus senină către alţii
şi gol te-a părăsit plângând.

Nu ţi-a fost prieten cu credinţă
nici tinereţea cât ai vrut,
nici sănătatea, nici norocul,
— un singur Prieten ai avut.

Dar pe Acela Singur
L-ai preţuit cel mai puţin
L-ai ascultat cel mai din urmă
şi L-ai privit cel mai străin.

Şi totuşi încă El aşteaptă
ca-n sfintele-ţi păreri de rău
să preţuieşti a Lui iubire
cât mai aşteaptă-n pragul tău.

Deschide-I Singurului Prieten
plângându-ţi vina ta amar
căci dacă şi El se va duce
poţi plânge-n veci, va fi-n zadar.
 

Traian Dorz