Nu jos ci sus
 

Nu jos ci sus să-mi ţin privirea
mereu spre cele dragi şi noi
— nu-i rău că noi suntem în lume
ci-i rău când lumea este-n noi.

Nu jos ci sus, nu jos ci sus
ca să ajung cum vrea Isus.

Nu jos ci sus e fericirea
de care eu doresc s-ascult,
de-aş plânge-o prea puţin aicea
aş plânge-o dincolo prea mult.

Nu jos ci sus o să se vadă
ce-i roditor şi ce-i pustiu,
dar cine râde prea devreme
adesea plânge prea târziu.

Nu jos ci sus se văd cei vrednici
a-L întâlni pe Dumnezeu
— din râs am pagubă de-a pururi
din lacrimi am câştig mereu.

Nu jos ci sus se năzuieşte
de vreau să pot sfârşi frumos
— slăvită dar înfricoşată
va fi-ntâlnirea cu Cristos.
 

Traian Dorz