Nedespărţitul meu prieten
 

Nedespărţitul meu prieten
Mântuitorul meu Cel Sfânt,
Ocrotitorul meu Puternic,
ce-adânc îndatorat Îţi sunt!

Ce-adânc întreaga mea fiinţă
de-a Ta credinţă s-a pătruns
c-atât de plin mă simt de Tine
şi-n ce-i văzut şi-n ce-i ascuns.

Din tot trecutul vieţii mele
uitat-am tot ce cunoşteam
pe Tine însă tot mai dulce
şi mai adânc în gând Te am.

Uitat-am feţe mult iubite
ce-mi luminară-al vieţii crez,
dar Faţa Ta şi-n ochi şi-n suflet
mereu mai limpede-o păstrez.

Cu ce-am avut mai drag pe lume
stau tot mai rar şi mai puţin,
dar cerul gândurilor mele
întreg, de Tine-i tot mai plin.

Azi n-am nici amintiri din urmă
şi nici dorinţi din viitor, —
făptura Ta Slăvită-mi umple
întregul inimii fior.

Şi tot ce-aş mai dori pe lume
întregul fericirii rai
cu-ntreaga sete de iubire
în Tine-mi sunt, doar Tu le ai.

Tu mi-ai schimbat a vieţii bezne
în soare strălucit şi sfânt
— Mântuitorul vieţii mele
ce-adânc îndatorat Îţi sunt!
 

Traian Dorz