Mulţimea Te-nconjoară
 

Mulţimea Te-nconjoară Isuse ne-ncetat
privirea Ţi-e dorită, Cuvântul Ţi-e-aşteptat
dar teama care-o-mprăştii eu nu pot să mi-o-nving
veşmântul, doar veşmântul mă tem să Ţi-l ating.

Te-nconjură mulţimea şi cei iubiţi ai Tăi
şi când Te urci spre munte şi când cobori spre văi
dar eu de-atâta vreme mi-e teamă şi mi-e greu.
Veşmântul, doar veşmântul să Ţi-l ating şi eu.

O, nu sunt vrednic Doamne, dar câte făr’delegi
şi câtă neputinţă Ţi-aş cere să-mi deslegi
cum să-mi ating de Tine amarul meu ascuns
privirea, chiar privirea de-o clipă mi-e de-ajuns.

Eu cred că Tu-mi ştii teama şi taina din afund
şi-mi vezi tot ce-n ruşine şi-n zbucium îmi ascund
vezi chiar veşmântul Doamne cum să-Ţi ating mă tem
privirea, doar privirea departe stau şi-Ţi chem.

Departe stau Isuse de cei ce Te-mbulzesc
spre Tine numai ochii şi gându-mi îndrăznesc
aruncă-mi doar privirea de-o clipă şi-i de-ajuns
seca-mi-va dintr-o dată amarul meu ascuns.
 

Traian Dorz