Mi-e veşnică viaţa
 

Mi-e veşnică viaţa, doar drumul ei mereu
e-n umbră şi-n lumină urcând spre Dumnezeu;
mi-e veşnică viaţa, doar forma ei trecând
e alta pururi alta, mereu alt chip având.

Din Dumnezeu Eternul Izvor al Vieţii ies
alcătuit în chip crezut dar ne-nţeles,
trimis pentru-o lucrare şi-un ţel nepieritor
cuprind eterna taină şi ard eternul dor.

Vegheat de Ochiul Veşnic de-a pururi neascuns
cu limpedea lumină e-adâncul meu pătruns
ştiut cu uşurinţă ce sunt şi ce-am să fiu
nicicând în “Prea devreme” nici unde-n “prea târziu”.

Rotaţia vieţii urmează-un veşnic drum
de-a pururi alta-i starea cu fiecare-”acum”
de-a pururi mai spre-nalte şi fericite stări
port steagu-acestei sfinte şi unice chemări.

Mai luminos mi-e totul şi tot mai înţeles
cu orice pas din neguri mereu mai sigur ies
şi-mi creşte fericirea cu cât sunt mai cuprins
mai treaz în strălucirea din care sunt desprins.

...O, Viu Izvor al vieţii, spre forme-n veci mai noi
şi stări în veci mai nalte suim spre Tine roi,
fă tot ce-n noi e moarte topindu-se pe drum
s-ajungem numai viaţă în Veşnicul Acum.
 

Traian Dorz