Mai este-o Judecată!
 

Mai este, la Sfârşit o Judecată,
cumplita Judecată de Apoi
căci trebuie pe drept să-şi ia răsplată
cum a lucrat oricare dintre noi.

Noi nu murim când inima-ncetează
lăsăm în urmă tot ce-am scris şi spus
dar tot ce dăm la cei ce ne urmează
mereu dă rod când noi demult ne-am dus.

Avem copii, — şi-i creştem după vrere
avem elevi, — şi-i învăţăm ce vrem
avem o turmă-n grijă şi-n veghere
— şi-ntreaga lor răspundere avem.

Căci ei vor fi în lume şi-n viaţă
aşa cum noi le-am spus şi arătat
iar ei, la fel aşa vor da povaţă
— şi-un lung popor e-acum de noi format.

Îi creştem buni? — la fel şi ei vor face!
Îi creştem rău, — aşa vor îndruma
noi i-ndreptăm înspre război sau pace
rând după rând pe câţi ne vor urma.

Şi-abia atunci la Marea Judecată
vedea-vom toţi uimiţi cu-adevărat
cât a salvat o creştere curată
cât a ucis un suflet blestemat.

O, voi cei mari răspunzători de gloate
părinţi şi-ndrumători pentru urmaşi,
voi veţi purta răspunderile toate
voi creşteţi sfinţi sau creşteţi ucigaşi.

De-aceea pentru tot ce ne urmează,
la Marea Judecată de Apoi
cu ochi uimiţi oricare o să vază
cât rău sau bine a-nceput cu noi.
 

Traian Dorz