Luptă-te, dar niciodată
 

Luptă-te, dar niciodată
nu-nceta zicând: de-ajuns
— lângă tine totdeauna
poate fi-un duşman ascuns.

Samănă, dar niciodată
să nu spui: am isprăvit,
— uită-te ce necuprinderi
mai sunt încă de muncit.

Mângâie, dar niciodată
să nu spui: ajunge-acum
— vezi ce multe răni şi lacrimi
sunt pe-al vieţii aspru drum.

Sufere, dar niciodată
nu te plânge: nu mai pot
— Cât ţi-ar fi de-amar paharul
fundul lui e miere, tot.

Dă. Jertfeşte-te. Împarte-ţi
inima cu tot din ea
— că nu dai, ci strângi, cât veşnic
vei fi-uimit cât vei avea.

Astfel a făcut în clipa
cât a fost pe-aici Cristos
— şi-avuţia Lui se-ntinde
cât de Sus şi cât de jos!
 

Traian Dorz