La geamul fulguit
La geamul fulguit și trist
Trimis-am gândul să-ți colinde.
L-auzi cântându-ți despre Christ?
Aprinde candela, aprinde
Și-ncearcă-n brațe a-l cuprinde
Și-o mână caldă îi întinde
Și tulburi ape de-ametist...Hai, Velerim și Lerui-Ler,
Flori dalbe, flori de măr prea sfinte,
Prin mari troiene și prin ger
Am răzbătut cu dor fierbinte,
Să-ți spun, soția mea cuminte,
Că și-n aducerile-aminte
Poți cuibări întregul cer.Să-ți spun, cum îți spuneam cândva,
De-un ursuleț și-o zveltă ciută,
De-un gândăcel și-un ciob de stea;
Să-ți spun, în zvon de alăută,
Iubirea mea neprefăcută,
Crescută-n temniță, crescută
Din inima și carnea mea.La geamul fulguit, în zori,
Trimis-am dorul meu să-ți bată:
Primiți, primiți colindători?
Iar tu de geam apropiată,
Asculți cântarea minunată,
Plângându-mi viața mea legată
Și anii scurși prin închisori...Simion Cubolta