INDEX
Judecata mirelui și a miresei
Și acum, mireasă scumpă,
și tu, mire credincios,
binecuvântări eterne
să vă dăruie Cristos!Dar în numele Iubirii
și al Harului cel sfânt,
vă aduc o judecată
spicuită din Cuvânt!Nu e judecata lumii!
Ci e pilda unor soți
și-a unor soții. O pildă
pentru miri și... pentru toți.Iată dar că din Scriptură,
vine mai întâi un nor
de soții; ce, prin credință,
ne-au lăsat exemplul lor.Vine sora noastră Sara.
Soră scumpă-n Dumnezeu,
ce ți-a fost Avram în lume?
Domnul și bărbatul meu... Spune, sora mea Rebeca,
tu, spre fiul lui Avram,
cum ai străbătut pustiul?
Ca-ntr-un vis... căci îl iubeam. Voi, Rahela și cu Lea,
dragi ca soarele și luna,
cum v-ați părăsit părinții?
Ne-am făcut cu Iacov una! Tu, Abigail, de David
cum vorbeai în anii tăi?
Că sunt gata ca o roabă,
să slujesc robilor săi!Iată, cu-al ei soț se-arată
înțeleaptă din Sunem.
Ce uniți ati fost în lume!
Și în cer la fel suntem!... Și-acum, spune tu, Estera,
ce exemplu ai de dat?
Domnul n-a uitat de mine,
eu de Domnul n-am uitat. O, Marie, soră sfântă,
ce ne spui tu, prin Cuvânt?
Domnului jertfind pe Iosif,
mi l-a dat din nou Cel Sfânt. Mulțumim, surori alese!
Și-acum vine-un nor de frați.
O, Avram, în căsnicie
cum știut-ai să răzbați? Sara când vorbea cu mine,
îmi spunea: stăpânul meu.
Dar nici eu n-am fost stăpânul
și nici ea. Ci Dumnezeu!...Vine Isaac. Rebeca
m-a-ntrecut cum a gândit.
Eu iubeam mai mult pe Esau,
ea pe Iacov l-a iubit!Vine Iacov. Spune frate,
printre capre și cârlani
n-au fost grei odinioară
acei paisprezece ani? Pentru draga mea Rahela,
cea mai sfântă-ntre copile,
paisprezece ani de trudă
au fost paisprezece zile...Iată-l pe-nțeleptul Iosif,
cel vândut fără temei.
Cu Asnat trăind în slavă
n-am uitat de frații mei.Și-acum iată solul Legii.
Ce ne spui vestit profet?
O-ntâmplare, spune Moise
Ce cuprinde un secret...Într-o noapte, când Sefora
hotărât se-mpotrivea
pe-un copil să-l circumcidem,
am trăit o clipă grea.Dar nici Domnul n-a mustrat-o
și nici eu nimic n-am spus.
Domnul m-a lovit pe mine!
Ea, de spaimă, s-a supus...Iată Iosif, cel din David.
De Maria ce ne spui?
Eu am vrut s-o las în taină,
fără-a spune nimănui.Dar un înger mi-a spus: Iosif,
rodul nu-i de pe pământ!
Și mi-a fost cu mult mai dragă
Miriam prin Duhul Sfânt.Și acum, dintr-o scrisoare
(de la Timotei 5:8)
vine-un frate plin de râvnă,
dar la minte nu prea copt. Fraților, eu multă vreme
Mântuirea am vestit.
Dar în cer, mai mult soția
decât mine a primit...Căci eu o lăsam cu munca
și cu prunci și cu nevoi.
Și-astfel eu lucram cât unul,
pe când ea lucra cât doi!...Și-n sfârșit, tot din Scriptură,
încheierea care-o am
e în două mari tablouri:
Vechiu-Adam și Nou-Adam.Cel dintâi Adam, străbunul,
stă ascuns după un pom.
Unde ești? îl strigă Domnul,
unde ești, sărmane om? M-am ascuns, căci mi-a fost frică...
și rușine... căci sunt gol...
Frică? Dar de ce să-ți fie?
Spune dar fără ocol:n-ai gusta cumva din rodul
ce-l oprisem în grădină?
Da... Tovarășa de viață...
Eva... numai ea-i de vină!Dar să cercetăm tabloul
Noului Adam, IUBIRE".
Eva, în icoan-aceasta,
e întreaga omenire.Și-acum Eva, lumea-ntreagă,
zace-n lanț, plângând mereu.
Și-o pedeapsă după alta
o apasă tot mai greu.Dar deodată, pe Golgota,
NOU-ADAM s-a ridicat:
Tată, de-orice greș al Evei,
Eu, doar Eu sunt vinovat!...Osana! Iubire sfântă
cu exemplul Tău divin.
Tu ne-ai dăruit, prin jertfa,
cel mai fericit cămin!Frate mire, soră scumpă,
și toți cei născuți de sus,
sunteți voi poporul slavei
și mireasa lui Isus?Nu uitați că Salvatorul,
mirele Emanuel,
ne-a iubit nu ca pe Sine,
ci mai mult decât pe El!Nu uitați că vine vremea
când Isus vă va-ntreba
nu de dragostea din Lege
ci după porunca Sa.Și-acum Cel Atotputernic
să reverse din prisos
binecuvântări din ceruri
peste apele de jos!Binecuvântări în case,
peste prunci, peste ogoare,
cum nicicând pe plaiul nostru
n-a fost binecuvântare!Până-n creștetul cel veșnic,
până-n culmea din vecie!
Să fim primăveri eterne
de eternă bucurie!Fie peste tine, mire
și pe gingașul tău crin,
binecuvântarea Vieții
și a DRAGOSTEI! Amin!
Costache Ioanid