Isuse dulce, urzitorul
Isuse dulce, urzitorul
eternei noastre mântuiri
mă copleșește greutatea
slăvitei Tale fericiri.Cu-atâta mare de lumină
și zări cerești de bucurii,
umplut-ai inima-mi zdrobită
de chinu-atâtor ani pustii!Peste viața mea firavă
adus-ai munți de haruri grei
și-atâta fericită slavă
de-o frânge greutatea ei...Simt bucuria grea-ncercându-mi
prea slabul firii mele cort
mă doare-atâta fericire
și parcă nu mai pot s-o port... Ți-am dus durerile nespuse
putut-am duce-amarul tot,
dar bucuria azi Isuse
și slava parcă n-o mai pot.E mult mai mult decât încape
în bietu-mi suflet obidit
și copleșit suspin: Isuse
de cât am fost învrednicit!
Traian Dorz