Încă sunt departe, lupt
 

Încă sunt departe, lupt
zările-s străine
urlă patimi ne-ntrerupt
ura lor spre mine.

Încă sunt pe drum, alerg
ne-ncetat spre ţintă
timpu-i tot mai scurt, dar merg
somn să nu mă mintă.

Lucru-i tot mai mult, trudesc
nopţile-mi fac zile,
toate câte putrezesc
lepădându-mi-le.

Tu eşti chiar la uşă, vii
lumea geme-n muncă,
dezbinaţi Tăi copii
uită de poruncă.

Mi-arde faţa pentru tot
ce-ar putea şi nu e
spre lumină-aş vrea să-mi scot
neamu-ntreg să-mi suie.

Doamne, de-ar putea ai mei
mai grăbit să vadă,
ce-aş cânta strângând cu ei
fericita pradă.

Şi ce liber Ţi-aş slăvi
faţa fericită
când la capăt mi-aş privi
slujba împlinită.
 

Traian Dorz