În ziua fără noapte...
 

În Ziua fără noapte slăvi-Te-vom Isuse
la sfintele-Ţi picioare punând în mut extaz
cununile-Ţi slăvite ce harul ni le puse
pe frunţile-nsorite ca cerul în amiaz.

Răpiţi privi-vom veşnic la Faţa Ta Slăvită
la toată măreţia Supremei Frumuseţi
când vom putea pătrunde în Taina Negrăită
a dragostei, iertării şi harului măreţ.

Tu, Mire-al frumuseţii, din Slava Ta curată
vei da Miresei Tale, Bisericii, luciri
iar ea purta-va veşnic veşmântul fără pată
din Faţa Ta cea dulce, din dulcile-Ţi priviri.

Şi vei vedea atuncea ce Inima-Ţi doreşte:
Copt rodul pâinii Tale şi-al Sângelui Tău rod
cum veşnic Te urmează, cum veşnic Te slăveşte
mai alb ca zorii Slavei, un nesfârşit norod.
 

Traian Dorz