În faţa Ta plec ochii umezi
 

În faţa Ta plec ochii umezi
cu suflet copleşit de drag,
strălucitoarea Ta frumuseţe
uimit m-a-ngenunchiat pe prag.

O, eşti frumos ca Adevărul
strălucitor şi Minunat
ce-n limpezimea Lui e veşnic
atotputernic şi curat.

O, eşti frumos cum e Iubirea
dumnezeiescul Har Slăvit,
Iubirea care ca şi Tine
e fără margini şi sfârşit.

O, eşti frumos cum e Nădejdea
din jertfa inimii fierbinţi
ce pentru-o clipă fericită
îndură ani de suferinţi.

O, eşti frumos cum e Credinţa
curată şi de neclintit
mereu mai mare, mai frumoasă
dar cea dintâi, pân-la sfârşit.

O, eşti frumos cum e Iertarea
ce-mbrăţişează pe vrăjmaş
primindu-l frate şi făcându-l
aceloraşi comori părtaş.

O, eşti frumos ca Mântuirea
ce-a şters atât adânc alean
şi-arată veşnic mai frumoasă
din zi în zi din an în an.

O, eşti frumos cum de frumoasă
e numai Frumuseţea Ta,
— Mi-e sufletul pe veci, Isuse
robit şi fermecat de Ea.

Şi-mi uit şi zbuciumul şi lupta
şi-ntregul plânset dureros
şi Te privesc uimit Isnse
o, eşti Frumos, aşa Frumos.
 

Traian Dorz