Ia aminte Doamne
Ia aminte Doamne
starea grea prin care
cu-ntristarea-n suflet
trecem fiecare,
mai cu greu ca niciodată
trecem fiecare.Locul nostru-i neagră
noapte fără lună,
gândurile noastre-s
păsări în furtună,
alungate și zdrobite
păsări în furtună.Duhul nostru-i zbucium,
dorul frământare,
rugăciunea noastră-i
teamă și-ntrebare,
arzătoare și-ndelungă
teamă și-ntrebare.Plugul ruginește,
harfele-s sfărmate,
săbiile-s frânte,
căile-s lăsate,
plâng și gem și stau și cheamă
căile lăsate.Cât de mulți fac răul,
ce puțini fac bine...
Cât de mult e lucrul,
brațe ce puține
și Tu totuși lași legate
brațele puține!Anii noștri zboară,
trupul se destramă,
numărul descrește
și Lucrarea cheamă
mai din greu ca niciodată
lucrul Tău ne cheamă.La aminte Doamne
lunga noastră jale
c-așteptăm răspunsul
izbăvirii Tale,
bucuria și lumina
izbăvirii Tale.
Traian Dorz