Fericire
O, drag Cuvânt cu chip fierbinte,
atât de-ades și cald rostit,
ce rar într-adevăr pe lume
ești tu gustat și-mpărtășit!Ce uriaș tribut de lacrimi
și jertfe trebuie să dea
sărmana inimă-omenească
flămândă după fața ta.O, fericire-adânc râvnită
de-atâția oameni pe pământ,
ce mulți așteaptă cu ulciorul
vieții la izvoru-ți sfânt!Dar vai izvorul tău e-un picur
așa de-ncet și-atât de rar
că mulți așteaptă viața-ntreagă
un strop din tine, în zadar.O, câți se-nghesuie spre tine
călcând pe alții și lovind
nădăjduiesc să te ajungă furând,
vânzând și-ademenind.Dar prețul scump al mântuirii
și-al păcii conștiinței lor,
nu-ți poate cumpăni comoara...
Și veșnic fără tine mor.Scump dar ceresc, o, fericire,
tu ești a celor blânzi și buni,
ce de la Dumnezeu te-așteaptă
ca dar smeritei rugăciuni;Dar și mai mult tu ești al celor
ce-au renunțat la tine-aici,
ca să te poată da la alții
ce sunt mai părăsiți și mici.
Traian Dorz