După focul ce-a trecut
 

După focul ce-a trecut
caut ce am din ce-am avut
ce mi-a ars şi ce-a rămas
ce s-arunc şi ce să las
ce-a crescut şi ce-a apus
ce mai stă — şi ce s-a dus...

Vorbă, vorbă, câtă-ai fost
şi-azi eşti spuză fără rost
legăminte, cum păreaţi,
ce-a rămas din ce spuneaţi!
prietenie dulce grai
ce-a rămas, din ce ziceai!

— Numai lacrima mi-a stat
credincioasă necurmat,
numai crucea mea dintâi
înger drag la căpătâi,
numai dragostea din gând
veghetoare orişicând,
numai primul legământ
soţ în luptă şi-n mormânt,
numai Domnul Preaiubit
prietenul Nedespărţit.

După focul încercat
mi-a rămas ce-a fost curat.
 

Traian Dorz