Din tot ce-aduni
 

Din tot ce-aduni c-o ne-ncetată
dorinţă de-a fi mai bogat
nu stai tu să te-ntrebi vreodată
ce-i chiar al tău, cu-adevărat?

Când ochii tăi privesc la toată
nimica ce ţi-ai strâns pe rând
nu stai tu singur câteodată
să te întrebi ce duci plecând?

Şi dacă vezi din câte-s roată
că n-ai nimic nedespărţit
nu stai tu singur câteodată
să te gândeşti de ce-ai trăit?

Şi dacă pân-acuma iată
de Dumnezeu te tot ascunzi,
nu stai tu singur câteodată
să te gândeşti ce-ai să răspunzi?

Şi dacă dragostea-I curată
de-atâta vreme-o tot alungi
nu stai tu singur câteodată
să te gândeşti unde-ai s-ajungi?

Şi dacă moartea cu aripa
cea neagră azi ţi-ar sta în drum
nu vezi tu om sărman că-i clipa
să-ntorci la Domnul chiar acum?
 

Traian Dorz