Demult Isuse
 

Demult Isuse Tu-ai trecut
pe-aicea doar o dată
şi zeci de veacuri n-au putut
să şteargă Chipul Tău plăcut
din ochii care Ţi-au văzut
Făptura minunată.

Ce har putut-ai oare-avea
în vorbă şi-n privire
că veacuri au trecut aşa
şi nu Te-au mai putut uita
că le-a robit iubirea Ta
întreaga lor simţire.

Prin ce putere le-ai răpit
întreaga lor fiinţă
că au răbdat, au pătimit
au ars, dar nu Te-au părăsit
au fost ucişi, dar au murit
crezând în biruinţă;

Că ne-ncetat de când Te-ai dus
Ţi-aşteaptă Revenirea
că-n focul tot mai-nalt Isus
din Răsărit până-n Apus
Te cheamă azi cu dor nespus
adânc trăind iubirea

Că şi-azi de mii de ani privesc
cu-acelaşi dor pe cale
iar aşteptările ce cresc
mai mult iubirea le-o măresc
mai mult, mereu mai mult doresc
ivirea feţei Tale.

...O, de-ai veni cât mai curând
Te cheamă-ntreaga fire
Te cheamă-altarul sângerând
şi Timpul tot mai greu urcând
şi-n taină tot mai nalt arzând
nestinsa Ta iubire.
 

Traian Dorz