De ce-ţi iei inima?
 

De ce-ţi iei inima din locul
în care-a tresărit întâi,
spre unde crezi c-o să mai poată
să te oprească să rămâi?

Spre unde-o duci, pe ce-ai s-o rezemi
să-şi afle-o clipă de popas,
când larg pustiul se desface
mai gol cu fiecare pas?

Eroic ’năbuşe-ţi durerea
şi-ascunde-ţi ranele răbdând
sărută mâinile mustrării
sub biciul dragostei tăcând.

Din calea păcii să înlături
dărâmăturile grăbit
nimic să nu-ţi întoarcă ochii
şi paşii de la ce-ai iubit.

Chiar dac-o vei stropi cu lacrimi
fierbinţi şi ani îndelungaţi,
din calea dragostei vreodată
nici pedepsit să nu te-abaţi.

Căci nu mai afli-n lumea-ntreagă
mai cald şi dulce căpătâi
ca locul fericit în care
ai tresărit şi-ai plâns întâi.
 

Traian Dorz