De ce te temi de moarte?
 

De ce te temi de moarte şi-o tot alungi din gând
când ea-i despovărarea de tot ce porţi gemând?
— De-ai trăit virtutea în tot ce datorai
ea-i uşa strălucită şi grabnică spre rai.

Când tot ce-i drag pe lume plăteşti atât de scump
când şi cei mai de-aproape din viaţa ta se rump
când mori în fiecare din cei iubiţi ce mor,
ai parte doar de lacrimi, de jale şi de dor.

Când de orice-ţi legi fiinţa e-un nou temei de plâns
când poţi să pierzi o clipă tot ce-o viaţă-ai strâns,
când temeri şi primejdii te-aşteaptă pas cu pas
— de ce să te-ngrozească acest tihnit popas?

O, când pe calea bună cu-ncredere te-ai dus
când credincios şi umil urmat-ai lui Isus
când harnic şi cu cinste ai vieţuit muncind
— ţi-e moartea somnul dulce spre care mergi dorind.

Ea-i poarta pe sub care cântând treci pe-nserat
când munca grea a zilei departe-ai încheiat
când mergi către odihna dorită ostenit
ea-i leagănul cel moale şi cald şi liniştit.
 

Traian Dorz