Cum nu mai lasă
 

Cum nu mai lasă peste-o carte
nici urmă ochii ce-o citesc,
aşa să nu-mi laşi Tu Isuse
pe gânduri răul ce-l privesc.

Ci după toate să-mi rămâi
Tu cel mai drag şi mai dintâi,
ţinând pe sufletu-mi curat
seninu-Ţi chip netulburat.

Cum nu mai lasă peste-o apă
nici urmă chipul oglindit,
aşa să nu-mi laşi peste cuget
nimic din răul întâlnit.

Cum nu mai lasă peste-o floare
nici urmă o miasmă rea,
aşa să nu-mi laşi peste viaţă
din lume, ce e rău în ea.

Dar ochii Tăi şi chipu-Ţi dulce
şi-a Ta mireasmă, vreau, Isus,
pe gând, pe cuget şi pe viaţă
să-mi fie semn de-a pururi pus.
 

Traian Dorz