Cu-atâtea lacrimi
Cu-atâtea lacrimi a fost plină
în lumea asta viața mea
că oricând cineva suspină
eu plâng cu el cu-o jale grea.
Dar și-ntr-atât cântarea dulce
a bucuriei am trăit
că pe-orișicare drum m-aș duce
eu cânt când văd un fericit.Am suferit atât de-amară
singurătate pe pământ
că nu pot să mai văd povară
pe nici un singur umăr frânt.
Dar și-ntr-atâta însoțirea
iubirii dulci m-a-nconjurat
că pe-orice semen în iubirea
cea mai din cer l-aș vrea purtat.Am cunoscut așa minciuna
că pe-orice om îl bănuiesc
dar și încrederea că-ntr-una
mă-ncred în toți ce-i întâlnesc.
O, Doamne, dar de orice rele
desparte-acum sufletul meu
în veci să nu fiu unde-s ele,
nici ele-n veci unde-aș fi eu.
Traian Dorz