INDEX
 


Ce școală-naltă
variantă

Ce școală naltă-i bătrânețea!
E cea din urmă facultate,
în ea înveți nu cum se-adună,
ci cum se lasă-n urmă toate.

Talent, putere, frumusețe,
tot ce te-mpodobea odată
se scutură ca trandafirii
mușcați de brumă și de zloată.

Zărești adesea în oglindă
un chip străin, și ți se pare
că totul e un joc de umbre
și de oglinzi diformatoare.

Și, totuși, dacă fața-i strâmbă
iar pașii-mpleticiți și grei,
tu porți în piept o așteptare,
un freamăt lin de porumbei.

Căci dacă treci prin școala toamnei
și-a-nfioraților nămeți,
tu știi c-ajungi bogat și tânăr
la poarta nesfârșitei vieți.

Să vezi cum cresc cei mici asupra-ți,
să fii lăsat tot mai deoparte,
să strângă lumea pentru clipă -
tu... pentru dincolo de moarte.

Să poți păstra în suflet pace
când ești ca marmora sub daltă
Să pierzi orice, dar nu nădejdea
Ce har măreț... ce școală-naltă.
 

Costache Ioanid


 

INDEX