Cât m-a durut!
Cât m-a durut întotdeauna
văzind în locul cel curat
respingătoarea-nfățișare
a tot ce crește din păcat.Cât m-a durut văzând un suflet
cândva frumos, acum căzut
păcatul i-a zdrobit frumusețea
ajuns de nerecunoscut.Cât m-a durut gândind la starea
cândva înaltă în Cristos
și-acum păcatul pustiind-o
ajuns-a iadul cel mai jos.Cât m-a durut văzând cum frații
ce se iubeau cândva cu dor
își calcă tot mai fără milă
comoara și iubirea lor.Cât m-a durut când scumpe gânduri
și dragi ființe s-au pierdut
sau ceasuri sfinte sau prilejuri
cât mă durut, cât m-a durut...Și totuși sunt și-acum atâtea
cântări ce lângă mine mor,
iubiri ce sufăr lângă mine
și nu mă dor, și nu mă dor...
Traian Dorz