Cât de curată înfloreşte
 

Cât de curată înfloreşte lumina inimii atunci
când poate-nfăptui-a iubirii dumnezeieşti şi-adânci porunci,
când adevărul, care este frumuseţea conştiinţei blând
şi măsurat călăuzeşte credinţa gândului urcând.

Când Frumuseţea care este al vieţii adevăr divin
îşi varsă peste duhul nostru şuvoaiele cereşti din plin
neprihănind fiinţa noastră cu chip de înger şi de prunci
cât de curată înfloreşte lumina inimii atunci.

Când poate face fără plată tot binele desăvârşit,
când poate-aşi milui vrăjmaşul cu gând cucernic şi grăbit,
când poate a-ndura-n tăcere, iertând a nedreptăţii munci
cât de curată înfloreşte lumina inimii atunci.

O, n-aştepta aici răsplata pentru nimic ce dăruieşti
atunci pe urma ta adâncă răsar seminţele cereşti
şi-n cât e mai pieziş urcuşul suit spre sfintele porunci
îţi va-nflori şi mai curată lumina inimii atunci.
 

Traian Dorz