INDEX
Când inima...
Când inima odată de cer îmi va fi plină,
în ceasu-acela mare și binecuvântat,
să vie peste mine o rază de lumină
și sufletul la Tatăl să urce împăcat.De mi-ar săpa o groapă și mi-ar înfinge-o cruce,
de m-ar svârli în flăcări ori sub un dâmb stingher,
cenușă rece-n urnă, ori țărnă sub uluce,
tot una-mi vor fi toate când voi privi din cer.Peste câmpii și codri va trece iarăși luna.
Veți asculta izvorul și aripa de vânt.
Iar eu, în zări de taină, voi fi întotdeauna
cu Cel ce-a pus pe-orbite și stele și pământ.Uitarea nu mi-i dragă dar nici nu mă-nspăimântă.
Că nu visez cunună în lumea de păcat.
Dar voi primi-n vecie prietenia sfântă
a celor ce din lume spre cer i-am îndemnat.Aducerile-aminte pe mine nu m-or cerne,
ci va lupta disprețul să șteargă tot ce-am spus.
Dar slava lumii trece, ca frunza-n lut se-așterne
și va rămâne veșnic iubirea lui Isus.
Costache Ioanid