Când Tu pluteşti pe-a mele valuri
 

Când Tu pluteşti pe-a mele valuri
din mal în mal se face cale,
lumina valurilor mele
sărută umbra tălpii Tale.

Când Tu-mi călătoreşti pe-ntinsul
pustiu al ţarinelor mele —
tot praful meu sărută urma
şi talpa Ta, călcând pe ele.

Când Tu-mi cobori pe liniştirea
cuvintelor Scripturii Sfinte,
m-apropiu şi-Ţi sărut cu lacrimi
umblarea Ta printre cuvinte.

Când Tu-mi pui jugul Tău pe umeri
şi-mi faci pe cruce loc şi mie
şi-mi dai o parte din ocară
— cum le sărut cu bucurie.

Când stau plecat, cum norii serii
în rugăciunea lor spre soare,
de sărutarea feţei Tale
mi-s buzele strălucitoare.

Ce-ar mai putea fi-atunci pe lume
o slavă-asemeni pentru mine
ca sărutarea-mpărtăşirii
nemaidesprinsă-n veci de Tine!
 

Traian Dorz