Călător
 

Prietene, — prin lume tu eşti un călător,
treci fără de oprire prin ea ca un străin
pe unde nicodată nu vei veni din nou.
— Bagajul care-l tărâi din ce în ce mai greu
nu este al tău...
A ta e dor greutatea lui.
Pe scaunul tău-nainte de tine stat-au alţii
şi după tine alţii vor sta pe-acelaş loc.
Ogorul tău-nainte îl stăpâniră alţii
iar după tine alţii vor zice că-i al lor...
Viaţa ta se stinge mai iute decât ceaţa.

— Prietene, prin lume eşti călător străin
tot ce-ntâlneşti în cale
ţi-e, prin păcat, vrăjmaş.
Tot ce aduni: povară;
tot ce iubeşti: părere.
— Nu te-amăgi căci toate îţi otrăvesc lumina,
în tot ce vezi e numai un nestatornic val.
Ce nu laşi tu, te lasă degrabă el pe tine
când nu se schimbă alta, se schimbă gândul tău
căci trecerii, supuse, pe lume toate, sunt...

— Prietene, prin lume eşti călător,
fii treaz
nici inima, nici ochii să nu-ţi legi de nimic
să spui fiinţei tale să nu se lege-adânc
de lucruri sau fiinţe ce i se pot răpi,
să nu te frângi atuncea când ele se despart...
Căci apa ce le aduce ţi le va şi lua
ca râul care poartă un pai pe unda lui,
şi nu-l aduce iarăşi-napoi în sus nicicând,
nimic nu este-al nostru ci toate ni se scurg
din mână, ca nisipul sau apa —
prea curând...

— Prietene, prin lume toţi suntem călători,
sunt alte neamuri astăzi ca mâine şi ca ieri
acum frământă alte idei pe bieţii oameni
mai noi ca ieri,
dar mâine şi-acestea vor fi vechi...
O vreme scurtă-i omul,
familia-i mai lungă
— dar toate-au un sfârşit.
Căci totu-i nestatornic afară de-Adevăr
iar Adevărul Unic e Dumnezeu-Cristos...
— Prietene, alege!
— Fii înţelept şi treaz
căci n-ai decât odată prilejul să alegi!
 

Traian Dorz