Aşteptări
 

Dumnezeu respectă-n lume dreptul fiecărui ins,
ştie orice rugăciune,
şi-mplineşte ce-a promis;
tot ce-I ceri cu stăruinţă şi răbdare
vei primi
numai să nu-ţi pară-n urmă rău
fiindcă l-ai primit.

Dumnezeu e drept în toate ale Sale căi pricind,
şi e credincios în toate câte le-a făgăduit,

El îngăduie-mplinirea gândului dorit,
oricui
şi-ngăduie-mplinirea bucuriei tuturor
şi a celor buni
şi-a celor ce-şi găsesc plăcerea-n rău,
după drumul ce şi-l caută,
după felul cum şi-o vrea.

Însă, mai întâi El lasă celor răi
— aici
— plăcerea
căci curând ei vor fi veşnic judecaţi şi condamnaţi
nu numai pentru urmarea răului
dorit de dânşii
dar şi pentru că pe lume au dorit ce nu-i permis.
Şi la urmă le-mplineşte celor buni ai Lui
plăcerea
de atâtea ori nu-n lume,
ci la El acolo-n cer...

Cea mai dulce mulţumire ce-o dă Dumnezeu pe lume
celor buni e mângăierea de a suferi-mpreună,
ca odată să se poată bucura în veşnicie
tot asemeni
de răsplata pentru care-au suferit.

De aceia, cel bun, tace şi aşteaptă cu răbdare
până când cei răi îşi sapă singuri groapa-n care cad.
Omul bun să aibă grijă:
cu nimic să nu grăbească
prăbuşirea lor, ce vine şi aşa
cât mai grăbit.
Totul ei să-şi facă singuri
ca să nu-i învinuiască
niciodată conştiinţa că i-a ajutat cândva
în vre-un fel,
ca mai de grabă să le vină plata rea.
Ci să ştie ei, că singuri
cu-a lor mână şi-au făcut-o
şi să vadă că nu-i nimeni,
numai ei sunt vinovaţi.

Dacă Dumnezeu îi rabdă
şi aşteaptă după dânşii,
trebuie şi-ai Lui să-i rabde,
până vine vremea lor
căci la vremea Sa, le face Domnul toate minunate
neoprit şi fără grabă,
cum aduce primăvara.
 

Traian Dorz