Am cu păcatul un război
 

Am cu păcatul un război
ne-nduplecat şi sângeros
şi până-n ziua mea de-Apoi
lupt, între el şi-ntre Cristos.

Când rădăcina vechii firi
strecoară inimii venin
cu ultimele-mpotriviri
mă rog, mă mustru şi mă-nchin.

Când ramurile firii noi
îmi cântă ca un stup ceresc
suspin şi cânt şi zbor — şi-apoi
nici nu-nţeleg cât îndrăznesc.

De râd o clipă spre păcat
port ani de plâns către Cristos
şi-un pas nevrednic mi-e mustrat
de-un lung Calvar anevoios.

Vreau orice umbră să-mi plătesc
cu însutite străluciri
căci vreau, plătit să întâlnesc
dumnezeieştile priviri.

Doresc sfârşitul credincios
şi până-n cel din urmă ceas
nici la păcat, nici de Cristos
n-am să mă las, n-am să mă las.
 

Traian Dorz