Adâncuri
Ce plin e râul vieții de gropi primejdioase
și de vârtejuri unde nenorociri pândesc...
O, am văzut pe-atâția înnotători de frunte
pierzându-se-n aceste vârtejuri înecați
când n-au băgat de seamă
ori când s-au încrezut.Ce-atrăgător e ochiul vârtejului satanic
ce tare e ispita,
ce greu poți rezista,
ce-amăgitor e glasul ce te strâge-n cursă,
ce moale, ce plăcută și dulce e otrava
cu care te momește prăpastia pe veci!...Iar cel ajuns aproape de vraja pierzătoare
fiindcă se unește și el cu ucigașul
cu neputință este, ades, a fi salvat
luptând în contra celui ce vrea a-l mântui.
Iar cei ce stau pe-alături l-încurajează-n rău. O, ochi fără știință
și suflet fără minte,
Nu vă lăsați prea lesne atrași și nimiciți!
Privirea ce vă cheamă
și vraja ce vă-ncântă
e șoapta blestemată a șarpelui călău,
nu vă lăsați viața zdrobită pentru veci!Vârtejul poftei lumii e gura gropii voastre
plăcerile deșarte sunt flăcări ce vă ard
vârtejul ține-o clipă
dar iadul ține veșnic;
plăcerea e-o părere
dar focul e-adevăr
Cristos vrea să vă scape...
O, nu vă-mpotriviți!
Traian Dorz