A fost cândva...
A fost cândva... și c-un fior pe pleoape,
ne-om aminti sub viță și smochin.
A fost cândva un nesfârșit de ape...
Și Duhul Sfânt plutea ca un suspin...Deodată-n larg a răsunat Cuvântul!
Și nevăzutul se făcu atom.
Isus umplea cu bogății pământul
când făuri ca frate-al Său pe om.De dragul lui venea ades în luncă
și tot ce-avea pe-acest pământ i-a dat.
Un singur rod, o singură poruncă,
purta un singur sâmbur de păcat.Dar într-o zi se auzi-n țărână:
"Gustați din rod și fiți ca Dumnezeu!"
Și omu-a-ntins către păcat o mână,
iar Cel Viclean l-a prins în lanțu-i greu.A plâns în cer o inimă frățească.
Dar nu-i putea ascunde-al faptei blam.
Ci trebuia un preț să se plătească.
Și fu gonit și rob Adam.Nemaiavând nimic să-i aparție
spre-a se plăti din lanțul Celui Rău,
S-a dat Isus pe Sine însuși Sie,
căci numai El era deplin al Său.Astfel din jertfă s-a născut iubirea.
Și proslăvindu-Și Fiul pe Calvar,
Cel ce-i mai sus decât nemărginirea,
ne-a dat, prin El, nemărginirea-n dar.Ne-a îmbrăcat în sclipitoare haină.
Și-n pasul veșniciilor ce vin,
mereu deplin vom ști oricare taină
și taine noi vor rămânea deplin.A fost cândva... vor spune cronici sfinte.
Și n-or mai fi nici lacrimi, nici nevoi.
De cele vechi nu ne-om aduce-aminte,
când vom străbate veșnic ceruri noi.Dar ca să știm ce frângere grozavă,
ce fără margini preț a dat Isus,
oricât vom fi urcați din slavă-n slavă,
al crucii nimb va rămânea mai sus.Costache Ioanid